Experimental existenţa sarcinilor electrice a fost dovedită prima dată prin electrizarea prin frecare: în cazul izolatorilor sarcinile rămân acolo unde au fost produse, iar în cazul conductorilor acestea migrează. După un anumit timp, denumit timp de relaxare ambele tipuri de corpuri revin la neutralitate.
Conservarea sarcinilor electrice arata că întotdeauna, numărul de sarcini negative este egal cu cel al sarcinilor positive dacă sistemul este izolat.
Cuantificarea sarcinilor electrice a fost pusă în evidenţă experimental prin următoarele experimente:
a) eletroliza – prin legile observate de Faradaz arată că masa depusă pe unul dintre electrozi este întotdeauna proporţională cu raportul A/n, unde A este masa atomică şi n este numărul întreg
b) deviaţia electronului în câm electric – observat experimental de către Thomson ce permite măsurarea sarcinii specifice a electronului, adică a raportului e/m, unde e este sarcina elecronului şi m masa lui
c) experimentul lui Milikan efectuat pe picături foarte fine de ulei electrizate prin frecarea cu aerul a căror deplasare în câmp electric conduce la concluzia că: sarcina unei picături este multiplu a unei valori elementare, e este egal cu -1,6 * 10-19 C (Coulomb). 
Din punct de vedere macroscopic se utilizează distribuţii continuii de sarcini electrice pentru care definim următoarele mărimi:
a) densitatea volumică de sarcină electrică
Unitatea de măsura este 
Mărimea este una locală, iar valoare totală se obţine prin integreare volumică:
b) densitate superficială de sarcină electrică:
sarcină distribuită pe unitatea de suprafaţă. 
Unitatea de măsura este 
Sarcina totală pe o suprafaţă S se obşine prin integrare:
c) densitatea liniară de sarcină electrică:
unitatea de măsură este 
Sarcina totală se obţine prin intregare
1. Legea lui Coulomb şi limitele de aplicare
Un sistem de sarcini electrice este în echilibru electrostatic dacă distanţa dintre oricare dintre acestea nu se modifică.
În mod convenabil putem alege un sistem de coordonate faţă de care sarcinile sunt în repaus. 
Legea fundamentală a electrostaticii (Legea lui Coulomb) dă forţa de intreacţiune dintre două sarcini electrice punctifore q şi q’ având poziţiile date de vectorii de poziţie şi în raport cu reperul considerat.
Aceasta este invers proporţională cu pătratul distanţei dintre cele două, fiind pe direcţia dreptei ce uneşte cele două sarcini.
Sensul este determinat de semnul sarcinilor electrice.

Magnetism
Se crede ca Thales din Milet a fost primul care a cercetat forta de atractie ciudata al feritului magnetic asupra fierului obisnuit, in 600 i.e.n. Au trecut multe secole pana cand s-a gasit o utilizare practica a fortei magneice, in busolele de navigatie. In 200 e.n. chinezii utilizau deja o forma rudimentara a busolei, dar in Europa a aparut doar in jurul anului 1200.
Descoperirea lui Oersted
Omul de stiinta danez a legat extremitatile unei baterii cu o sarma, vrand sa demonstreze ca sarma se va incalzi cand este parcursa de curent electric. In momentul in care a conectat cele doua borne ale sursei s-a petrecut un fenomen ciudat: acul busolei din apropiere a deviat si nu a mai revenit la pozitia initiala. Oersted si-a dat seama ca curentul din sarma a generat un camp magnetic care a actionat asupra acului busolei. Acest experiment a insemnat descoperirea unuia dintre cele mai importante fenomene din stiinta naturii: electromagnetismul.
Electromagnetism
Curentul din conductor produce un camp magnetic relativ slab, dar cercetatorii au gasit modalitatea de amplificare a acestuia, intr-un timp relativ scurt. Daca se infasoara conductorul sub forma unei bobine si se introduce in interiorul ei un miez de fier, atunci intensitatea campului magnetic creste foarte mult. Aceasta bobina cu miez in interior se numeste electromagne

Motoare si generatoare
Daca o sarma prin care se inchide un circuit electric se afla langa un magnet permanent, atunci sarma se va misca din pozitia ei initiala la aparitia curentului, daca nu este tinuta fixa. Acest lucru se datoreaza electromagnetismului. In 1821, Michael Faraday a realizat o masina simpla in care un fir strabatut de curent se misca in jurul unui magnet permanent. 
Bineinteles, aceasta „masinuta” mica nu era potrivita pentru o utilizare practica, dar prin ea s-a materializat ideea ce sta la baza motoarelor electrice moderne: cu ajutorul curentului electric se poate realiza miscare continua. Motoarele electrice moderne utilizeaza electomagneti in loc de o singura sarma si functioneaza mai eficace si mai controlabil.