
CLUBUL DE FIZICĂ

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV
TÎRGU JIU
Merită să-i cunoaștem!
Blaise Pascal
Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franța - d. 19 august 1662, Paris) a fost un matematician, fizician și filosof francez având contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid. În urma unei revelații religioase în 1654, Pascal abandonează matematica și științele exacte și își dedică viața filozofiei și teologiei.
În onoarea contribuțiilor sale în știință numele Pascal a fost dat unității de măsură a presiunii, precum și unui limbaj de progamare.
Pascal a fost primul care s-a gândit că, cu ajutorul barometrului, poate fi măsurată diferența de altitudine dintre două puncte și a atras atenția că modificarea lungimii coloanei de mercur mai depinde și de umiditate și temperatura aerului, putând fi folosită astfel în previziuni meteorologice. Nu mai puțin importante sunt lucrările lui Pascal din domeniul hidrostaticii. În lucrarea sa cea mai importantă „Tratat despre echilibrul lichidelor“ a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, numită apoi legea lui Pascal. A calculat mărimea presiunii hidrostatice, a descris paradoxul hidrostatic, legea vaselor comunicante și principiul presei hidraulice.
Lucrarea lui Pascal asupra coeficienților binomiali l-a condus pe Isaac Newton la descoperirea teoremei binomului general pentru puteri fracționare și negative.
Din corespondențele cu Fermat se va naște apoi teoria probabilităților, în urma unor întrebări adresate de cavalerul de Mére privind jocul de zaruri.
Din 1654 abandonează însă lumea științifică pentru a se dedica creștinismului, ultima sa lucrare publicată descriind curba trasată de un punct pe circumferința unui cerc care se învârte. Din 1658 începe din nou să se gândească la probleme de matematică din cauza durerilor care îi chinuiau somnul. Pascal îi provoacă pe Wren, Laloubère, Leibniz, Huygens, Wallis, Fermat cu două probleme: calculul ariei oricărui segment de cicloidă și centrul de greutate al oricărui segment, probleme pe care Pascal le rezolvase folosind calculul îndivizibililor al lui Cavalieri, în scrisorile către Carcavi.
Michael Faraday
(1791-1867)
În fizică face cercetări importante privind cunoașterea electromagnetismului și dezvoltarea aplicațiilor acestuia.Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forțele electromagnetice, reușind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcționare a motorului electric cu magneți permanenți.În anul 1831 descoperă inducția electromagnetică, reușind să realizeze conversia electromecanică a energiei și să enunțe Legea inducției electromagnetice.Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obține prin inducție, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.
Thomas Alva Edison
(1847-1931)
Thomas Alva Edison a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX.
Inventează și experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare.
În anul 1877 inventează fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a lor. În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell (amplifică vocea cu ajutorul curenților de inducție) și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.
În anul 1879 inventează becul cu incandescență. iar în anul 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", care a devenit astfel prima navă iluminată electric.
Isaac Newton
(1642-1727)
Astronom si fizician englez, a explicat miscarea planetelor in jurul Soarelui si a Lunii in jurul Pamantului. Legenda spune ca, urmarind caderea unui mar din pom, Newton s-a gandit ca Pamantul ‘’atrage,, corpurile si ca forta gravitationala face ca Luna sa se miste intr-o traiectorie curba in jurul Pamantului. El a explicat ca atractia gravitationala exercitata de Soare, ,,obliga” Pamantul si celelalte Planete sa se invarteasca in jurul Soarelui.
La Universitatea din Cambridge exista o statuie a lui Newton, pe soclul căreia este scris: ’’Qui genus humanum ingenio superavit’’ (Prin mintea lui a depășit geniul uman).
James Prescott Joule
(1818-1889)
A fost un bun experimentator si unstrălucit teoretician. Nascut in regiunea Manchester, el afost elevul lui John Dalton (fizician si chimist englez) si a contribuit prin cercetarile sale la revolutionarea industriei Angliei (sec. al XIX-lea). In 1843 el a formulat legea conservării energiei.
A efectuat numeroase masuri ale unor mărimi specifice circuitelor electrice, a studiat motoarele electrice etc.
James Watt
(1736-1819)
A construit prima masina cu aburi,
in 1765, pe care apoi a perfecționat-o.
In Anglia intre 1775-1800, ai fost construite
aproximativ 500 de mașini cu aburi.
Richard Philips Feynman
(1918-1988)
Richard Phillips Feynman a fost un fizician american.Richard Feynman a fost unul dintre fizicienii secolului 20 care a exercitat o influență semnificativă, nu numai în fizică, dar și în alte domenii ale cunoașterii umane. Este unul dintre cei care a extins considerabil teoria electrodinamicii cuantice. A participat la Proiectul Manhattan și a fost membru al comisiei de investigare a dezastrului navetei spațiale Challenger.
Pentru întreaga sa muncă la dezvoltarea electrodinamicii cuantice, Feynman a fost unul din premianții Premiului Nobel pentru fizică în 1965, alături de Julian Schwinger și Sin-Itiro Tomonaga.
Arhimede
Arhimede din Siracuza (în greacă Αρχιμήδης, Archimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost un învățat al lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie și filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că Arhimede și Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de știință din întreaga istorie a civilizației umane. Se cunosc puține detalii despre viața lui, dar este considerat drept unul din principalii oameni de știință din antichitate. Printre altele a pus bazele hidrostaticii și a explicat legea pârghiilor. I s-au atribuit proiectele unor noi invenții, inclusiv al unor mașini de asalt, precum și șurubul fără sfârșit. Experimente moderne au arătat că Arhimede a proiectat mașini capabile să scoată corăbiile din apă și să le dea foc folosind un sistem de oglinzi.[1]
Arhimede este în general considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor.[2][3] El a folosit metoda epuizării complete pentru a calcula aria unui arc de parabolă prin sumarea unei serii infinite, precum și calculul aproximativ al numărului π cu o acuratețe remarcabilă pentru acele timpuri.[4] De asemenea a definit spirala care-i poartă numele, formule de calcul a volumelor și al suprafețelor corpurilor de revoluție, precum și un sistem ingenios de exprimare a numerelor foarte mari.
Charles Coloumb
Charles Augustin de Coulomb (n. 14 iunie 1736, Angoulême, Franța - d. 23 august 1806, Paris, Franța) a fost un fizician francez, cunoscut pentru descoperirea legii lui Coulomb: definiția forței electrostatice de atracție sau respingere. Unitatea din Sistemul Internațional pentru sarcină, coulombul, a fost numită în cinstea lui.
Benjamin Franklin
Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din FoundingFathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic.
A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a uimit pe oamenii de știință din toată lumea cu experimentele sale din domeniul electricității.
În vremea sa era extrem de cunoscut și de influent și în Europa. Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă "Legea timbrului", respectiv i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea acestora. În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.
A fost ambasador în Anglia și apoi în Franța și secretarul Adunării din Pennsylvania.
A primit titlul de Doctor în Științe din partea Universității St. Andrews.
Andre Marie Ampere
André-Marie Ampère (20 ianuarie 1775 – 10 iunie 1836), a fost un fizician și matematician francez.A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.Ampère a realizat studii privind interacțiunea reciprocă a curenților și magneților, apoi a curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului. Stabilește expresia matematică a forței electrodinamice (1820), care devine una din legile de bază ale electrodinamicii.De asemeni a determinat configurația curenților asupra câmpului magnetic al selenoidului, stabilind regula de fixare a sensului liniilor de câmp.Introduce noțiunea de curent electric și tensiune electrică.Explică magnetismul corpurilor printr-o ipoteză care arată că forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară.Prin legea circuitului magnetic sau legea circuitală a lui Ampère, stabilește prima teorie a electromagnetismului și introduce noțiunile de electrostatică și electromagnetism. Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent.Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un electromagnet și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic.Contribuțiile lui Ampère în domeniul electromagnetismului au constituit un punct de plecare pentru cercetările lui Maxwell, Ohm, Joule.Ampère a adus contribuții și în alte ramuri ale fizicii. Astfel, în 1828 a studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor și numeroase probleme de cinematică.
Hans Christian Ørsted
Prima legatură între magnetism și electricitate este făcuta în 1820. Pe când se pregătea pentru o conferință pe care urma să o țină, a descoperit că acul magnetic al busolei devia de la nordul magnetic ori de câte ori acționa întrerupătorul unui circuit electric alimentat de la o pilă voltaică.Efectul magnetic al curentului electric
Întâmplarea l-a convins despre faptul că în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a ajuns la concluzia că există o legătură între electricitate și magnetism. În 1825, Ørsted a adus o contribuție semnificativă în chimie prin crearea de aluminiu pentru prima dată. În timp ce un alt aliaj aluminiu-fier a fost descoperit de omul de știință și inventator britanic Humphry Davy, Ørsted a fost primul care a izolat elementul.
Wilhelm Eduard Weber
Wilhelm Eduard Weber (n. 24 octombrie 1804 - d. 23 iunie 1891) a fost un fizician german. Împreună cu Carl Friedrich Gauss, a creat primul telegraf electric.A adus contribuții de pionierat în domeniul electrodinamicii teoretice.
Unitatea de măsură a fluxului magnetic îi poartă numele (Weber).A fost membru al Royal Society și al Societății Regale Suedeze de Științe și a primit Medalia Copley.












